Așa-numitul puzzle este un joc de tip puzzle care împarte întreaga imagine în mai multe părți, perturbă ordinea și o reasamblează în imaginea originală.
Încă din secolul I î.Hr., China avea un puzzle, cunoscut și sub numele de tangram. Unii oameni cred că acesta este și cel mai vechi puzzle din istoria omenirii.
Simțul modern al puzzle-ului s-a născut în Anglia și Franța în anii 1860.
În 1762, un comerciant de hărți pe nume Dima din Franța a avut capriciul să taie o hartă în mai multe părți și să o transforme într-un puzzle pentru vânzare. Drept urmare, volumul vânzărilor a fost de zeci de ori mai mare decât cel al întregii hărți.
În același an, în Marea Britanie, tipograful John Spilsbury a inventat puzzle-ul pentru divertisment, care este și cel mai vechi puzzle modern. Punctul său de plecare este, de asemenea, harta. A lipit o copie a hărții Marii Britanii pe masă, a tăiat harta în bucăți mici de-a lungul marginii fiecărei zone și apoi a împrăștiat-o pentru ca oamenii să o completeze. Aceasta este evident o idee bună, care poate aduce profituri uriașe, dar Spilsbury nu are nicio șansă ca invenția sa să devină populară, deoarece a murit abia la vârsta de 29 de ani.
În anii 1880, puzzle-urile au început să se desprindă de limitările hărților și au adăugat multe teme istorice.
În 1787, englezul William Darton a publicat un puzzle cu portretele tuturor regilor englezi, de la William Cuceritorul până la George al III-lea. Acest puzzle are evident o funcție educativă, deoarece trebuie mai întâi să descoperi ordinea succesivă a regilor.
În 1789, John Wallis, un englez, a inventatpuzzle peisagistic, care a devenit cea mai populară temă în lumea puzzle-urilor ulterioare.
Totuși, în aceste decenii, puzzle-ul a fost întotdeauna un joc pentru bogați și nu a putut fi popularizat printre oamenii obișnuiți. Motivul este foarte simplu: există probleme tehnice. Era imposibil să se facă producția mecanizată în masă, trebuia desenat, colorat și decupat manual. Costul ridicat al acestui proces complex face ca prețul unui puzzle să fie egal cu salariul muncitorilor obișnuiți pe o lună.
Până la începutul secolului al XIX-lea, a existat un salt tehnologic și s-a realizat producția industrială la scară largă pentru puzzle-uri. Acele puzzle-uri voluminoase au devenit la timpul trecut, înlocuite de piese ușoare. În 1840, producătorii germani și francezi au început să folosească mașina de cusut pentru a tăia puzzle-urile. În ceea ce privește materialele, pluta și cartonul au înlocuit foaia de lemn de esență tare, iar costul a scăzut semnificativ. În acest fel, puzzle-urile sunt cu adevărat populare și pot fi...consumatde către diferite clase.
Puzzle-urile pot fi folosite și pentru propagandă politică. În timpul Primului Război Mondial, ambele părți beligerante foloseau puzzle-uri pentru a înfățișa curajul și tenacitatea propriilor soldați. Desigur, dacă vrei să obții efectul, trebuie să fii la curent cu evenimentele actuale. Dacă vrei să fii la curent cu evenimentele actuale, trebuie să realizezi puzzle-ul rapid, ceea ce face ca și calitatea sa să fie foarte slabă, iar prețul foarte scăzut. Însă, oricum, la acea vreme, puzzle-ul era o modalitate de publicitate care ținea pasul cu ziarele și posturile de radio.
Chiar și în timpul Marii Depresiuni de după criza economică din 1929, puzzle-urile erau încă populare. La acea vreme, americanii puteau cumpăra un puzzle de 300 de piese de la chioșcurile de ziare pentru 25 de cenți, iar apoi puteau uita de dificultățile vieții. puzzle.
Data publicării: 30 mai 2023
